VIDEO: Lectia de credinta a unei batrane singure: “N-am crezut ca voi trai asa zile grele”

Duminica Floriilor, zi de mare însemnătate pentru creștini. Mantuitorul a intrat în Cetatea Ierusalimului, în inimile fiecaruia dintre noi.

Traim vremuri tulburi, cu schimbari care ne intaresc credinta si ne fac mai buni. Departe de biserici, dar umili, plini de recunoștință si speranta, vasluienii s-au pregătit pentru aceasta zi, în liniște si izolare. Sunt multi cei singuri, cărora rar le deschide cineva poarta, dar care păstrează tradițiile și pe Dumnezeu in curtea propriului suflet. 

Am cunoscut o femeie deosebita la Valeni, vrednica si tare in credinta, asa cum multe sunt in judetul Vaslui. Emilia Ciurusniuc ne da o lecție de credință simpla, reală si de nezdruncinat. Nu ar fi crezut vreodata ca, in Duminica Floriilor, va primi crenguta de salcie acasa si nu in Biserica, asa cum a facut toata viata.  S-a trezit mult înainte de răsărit, s-a primenit si, cu genunchii plecați în fața icoanei din camera “de buna”, s-a rugat odata cu preoții si credinciosii din întreaga țară. Asa e anul asta si bătrânii inteleg situatia, deși cu greu accepta. Dupa ore intregi de rugaciune, Tanti Emilia a așteptat la poarta ca voluntarii sa ii aduca salcie sfințită. Lacrimile i se inoada in barba. “N-am crezut ca voi trai asa zile grele! Imi lipseste slujba la Biserica. In Casa lui Dumnezeu găsim cu toții hrana, balsam si bucurie! Anul asta, biserica o deschidem in casa fiecaruia dintre noi. Dacă așa sunt timpurile, ne adaptăm, dar tot ne lipsește foarte mult. Încep Deniile, urmează Săptămâna Patimilor, Invierea. Offf, Doamne! Vom sta acasa, cu rugăciuni si credinta ca totul se va încheia curand”, a spus Emilia Ciurusniuc. 

In momentul in care a primit crengutele sfintite, a izbucnit în lacrimi. Ii simți durerea doar privind-o cum strânge salcia la piept, ca pavăză împotriva răului nevăzut. Sta singura. Are nepoți in Franta, dar și două fete in sat, care nu o pot vizita, fiecare respectând regulile izolarii. Sunt oameni cu frica de Dumnezeu, dar și responsabili si foarte gospodari. Ea nu asteapta pe nimeni sa-i deschida poarta, în ziua de Florii, dar a pregătit masa ca si cum i s-ar umple casa. “Asa e tradiția. Toata lumea in sat s a pregătit si are masa plina, chiar daca scaunele sunt goale! Dumnezeu are grija si ne da numai cat putem duce! Sa fiti cu toții sănătoși, sa va rugați si sa stati in casa! Va astept pe la mine, după criza! Cu tot dragul!”.  Sacrificii trebuie si facem cu toții, pentru ca in final, sa ne imbratisam ca niste frați pierduti si regasiti dupa aceasta perioada de distantare sociala. SURSA:https://stiriest.ro Mihaela SIMA