Medicii din România cer o lege prin care copiii lor să aibă pensie de urmaș, în cazul în care vor muri la datorie

Zeci de mii de cadre medicale din România cer, într-o scrisoare deschisă adresată autorităţilor, o lege prin care copiii lor să aibă pensie de urmaş, în cazul în care vor muri la datorie.

În scrisoare, medici, asistente, infirmiere din România transmit că nu bonusul salarial promis de preşedintele Iohannis le va rezolva problemele.

Scrisoarea este semnată de Bogdan Tănase şi Letiţia Coriu – Alianţa Medicilor, Florin Chirculescu – Solidaritatea Sanitară, Iulian Pope – Sanitas, Ilie George – Promedica, Laura Zarafin – medic ATI spitalul Colentina.

„Scrisoare deschisă din partea salariaţilor din sănatate pentru toţi decidenţii

Dacă nu ni se vor da asigurari şi o lege clară, potrivit căreia copiii noştri (indiferent de vârsta acestora, aflaţi la studii sau încă sugari) vor avea asigurată toată viaţa pensie de urmaş in caz de deces, suntem foarte mulţi în situatia soţ/ soţie care lucrează in domeniul sănatăţii (medic – medic, asistent-asistent, medic – asistent , asistent – infirmieră şi toate celelalte combinaţii posibile) care ne rezervăm dreptul de a demisiona.

Nu avem nevoie de bani in plus ca să muncim, să ne facem datoria. Este revoltător.

Avem nevoie de echipamente de protecţie, circuite corecte , camere de decontaminare la ieşirea din zona roşie şi mai ales avem dreptul să ne ştim copiii aflati în întreţinere la adăpost în caz de îmbolnăvire a părinţilor.

Echipamente corecte de protecţie înseamnă:

1) Pentru ATI şi specialităţi chirurgicale : mască FFP2 / FFP3, viziere, bonetă, PPE, cizme de cauciuc, două perechi de mănuşi chirurgicale

2) Pentru restul personalului din specialităţile medicale: Măşti FFP2/ FFP3, vizieră, bonetă, halat chirurgical impermeabil, două perechi de mănuşi si botoşi lungi.

Subliniem că toţi cei ce lucrăm în spitale (de la portar, brancardier şi până la medicii cei mai expuşi – ATI – işti, ORL – işti , infecţionişti, chirurgi) ne dorim să muncim în condiţii de deplină siguranţă, pentru că, odată infectaţi reprezentăm un pericol pentru colegii noştri, pacienţi si pentru toti cei cu care venim in contact.

Pericolul de a ne transforma în vectori este mare şi un singur infectat în spital ne poate infecta pe toţi, iar cei infectaţi nu pot folosi nimanui, nici măcar celor pe care ar trebui să ii trateze.

Ne întrebăm, rezolvă banii promişi problemele personalului medical? Evident nu. Ei se adresează unei presupuse nevoi financiare care nu există sau oricum este pe plan secund.